István Olivér Máté, gospădar din Mereni nu e un om leneș. Îi place să vorbească - din fericire o face în mod foarte interesant - și e în continuă mișcare.

Ne-am întâlnit cu vicepreședintele Cooperativei Kézdi în centrul satului, în fața poliției. Pe vremuri, produsele lactate Kézdi care au revenit din Cristuru Secuiesc au fost sub protecția poliției, deoarece au fost păstrate într-o cămară a clădirii. Dacă tot am fost acolo, ne-am uitat și lăptăria din centru.

Acum cisterna cu lapte e doar până la jumate, deoarece un gospodar are vaci gestanți, și nu aduce nici un strop din cantitatea de lapte uzuală de 400 de litri, iar cantitatea totală mai mică de lapte se transportă doar la fiecare a doua zi - spune Olivér.

Lăptăria a fost construită de gospodari, 25 dintre ei au strâns câte 200 de lei, așa a fost construit predecesorul lăptăriei curente, care a fost extinsă mai târziu după normele UE.

Nu ne rămâne nici un litru în plus

Asociația din Mereni, fondată în 2006, a fost prima și cea mai puternică asociație din Scaunul Chizd, care a stimulat tot Trei Scaunul de Sus să fundeze alte asociații. Mereni, Lemnia, Brețcu, Ojdola, Hilib, Estelnic, Poian, Sânzieni și Catalina au alăturat doar după ei.

„Oriunde suntem în Trei Scaune de Sus, toată lumea mă cunoaște după nume, și nimeni nu m-a atacat, spunând că mergem într-o direcție rea” - spune Olivér. Noi avem cel mai mare capital în cooperativa, am cumpărat acțiuni pentru 220 de vaci. Cei care nu a vrut să ne alăture la timpul fondării, pentru că nu vreau să mă facă din mine un om bogat, și oricum va da faliment într-o jumătate de an, au vândut deja vacile. Nouă nu ne-a fost rău până acum.

István Olivér Máté

Gospodarul cu descendenți din Racu se ocupă cu agricultură începând cu anii '90 în satul lui natal, Mereni. Nevasta lui, Erzsike, fata lor de 11 ani, Anita, și mama lui agronom de 88 ani le ajută în această muncă.

Vicepreședintele Cooperativei Lacto Prod Kézdi a ajutat pe gospodarii din Scaunul Chizd la fondarea asociațiilor, iar apoi la fondarea cooperativei. A încercat să cultive cartofi, dar a dat faliment în doi ani, iar vacile ținute pentru carne nu asigură un venit continuu, deci a început să se ocupă cu laptele.

„Sunt conflicte, mai ales în legătura cu prețul laptelui, gospodarii sunt din când în când nemulțumiți, dar cei de la Cristur au respectat toate promisiunile până acum. Și noi trebuie să recunoaștem că laptele la un preț de 1,05 lei, până ce ajunge la fabrica din Cristur, costă celor de acolo 1,40. Eu mai bine aleg cel care e sigur. Se poate crește prețul, dar atunci se poate că luna următoare nu se mai poate plăti.

Când marea companie multinațională a ieșit, nici un litru de lapte nu ne-a rămas în plus, că a doua zi totul a fost dus la Cristur” - argumentează Máté.

N-am nimic rău de spus până acum.

Un secret al cooperativei este relația bună între gospodari și administrația comunei - spune el.

„Puteți să menționați primarul nostru, că merită. Se numește István Molnár. Este un gospodar tânăr și care străduie, poate mai mult decât mine. E un om de cunoștință, el a motivat gospodarii să facă o asociație, că trebuie să fii primul, pentru că primii sunt câștigătorii. Nu știu dacă câștigăm, dar până acum n-am nimic rău de spus”.

După înființarea asociației au închiriat pășuni, iar o parte din chirii a fost returnată la comunitate: pentru mentenanța pășunilor și construcții de drumuri și izvoare.

După vizita la lăptărie, Erzsike, nevasta lui Olivér ne prepară o cafea în casa lor. Am și bea cu mare drag, dacă n-aș veni vestea că vacii s-au răzgândit și nu mai vreau să pășuneze în grădina unde gospodarul le-a lăsat. Iarba de la vecinul li se pare mai verde. Cafea ne așteaptă, vacii nu. Nu poți să rămâi în urmă de la o astfel de aventură. Ne-am fugit prin grădini, după vaci.

Hai, spune-mi, unde ați fost?

– strigă Oliver la animale, când le găsim. Dar totuși unul, văcuța cu clopoțel, nu e acolo.

„Vacii sunt mai deștepți decât multe oameni. Ei știu cine le iubește și cine nu” - spune Máté și ne mai povestește câte ceva până mergem cu animalele într-o altă grădină.

Aceste vaci sunt din același sânge, de aceea țin împreună, dacă unul pleacă, alții îl urmăresc. E doar o singură problemă cu ei: sunt de jumătate-sânge, deci gospodăria lui Máté nu face parte din controlul de lapte. Cândva au încercat să țină un taur Charolais pentru carne, dar au realizat că ar avea nevoie de 20-30 de animale, și nici așa n-ar fi asigurat aprovizionarea continuă a familiei. Totuși, omul nu se enervează, are speranța că se va adeveri ce a auzit, că controlul de lapte va fi desființat în regiunile montane.

Secuime din Suedia

Olivér a lucrat în anii '90 în Suedia la diferite ferme. Acolo a recunoscut că n-ar trebui să se ocupă cu comerț, ci să aducă tot ce a învățat în țara mai avansată acasă, la Mereni. Trebuie aduse punctualitatea, planificarea și disciplina.

Acolo lumina s-a aprins automat deja în '96, iar vacii au trezit cu muzică. Fiecare a avut o notiță cu cantitatea de hrană. Igiena vacilor a fost mult mai bun, și aceasta se poate realiza și aici, cu o investiție mai mică.

Acolo nu ai gunoi la hotar. Suedezii nu merg cu anvelope murdare pe asfalt, iar dacă totuși trebuie, o curăță. Suedezii au grijă de proprietatea altora mai mult decât de cel proprie, iar utilajele lăsate pe câmpie ruginesc decât să fie furate de cineva.

Acolo dacă spui cuiva că e țăran, e ca și cum ai spune că e premier. Iar la noi dacă numești pe cineva țăran, te scuipă între ochi.

Vise și planuri

Olivér aș mai fi vrut clădiri la marginea satului, dar birocrația nu-l ajută. Deoarece are peste 40 de ani, și nu are nimeni în familie cine să aplică pentru finanțare în numele lui, momentan nu poate să construiască noi grajduri pe terenurile lui. Iar clădirile gata făcute sunt vândute lui la preț dublu față de străini. Finanțările sunt cheltuite pe mașini și utilaje, de exemplu a cumpărat un tractor rusesc „să vadă și el ceva din munca lui”.

Cele mai apropiate planuri includ zugrăvirea lăptăriei. Datorită aburii apare mucegaiul pe pereți, iar acum se pare că a găsit pe cineva care rezolvă această problemă pe lungă durată. „Am zugrăvit în fiecare an, dar după doi-trei luni iarăși apare mucegaiul” - spune. Vreau să picteze o vacă sau un cap de vacă pe peretele lăptăriei. Biserica lor aproape că a făcut parte logo-ului cooperativei Kézdi, dar în fine s-a ales cel mai renumit, din Sânzieni. „Până acum nu prea ne-am ocupat cu estetica, dar anul aceasta sperăm să ieșim la zero din punct de vedere financiar, și apoi ne ocupăm și cu aceasta„ - explică István Olivér Máté.

Foto: Egyed Ufó Zoltán